Psiholog Psihoterapie

Inteligenta cognitiva, emotionala, practica, lingvistica, matematica, muzicala, corporala, spatiala, sociala, sexuala, spirituala – se pare ca exista multe tipuri de inteligenta. Oare? Sunt multi specialisti care sustin ca exista un singur tip de inteligenta, cea cognitiva, restul fiind aplicatii ale acesteia in diferite domenii abstracte ale vietii.

Dar daca vom accepta definitia inteligentei propusa de Sternberg: „abilitatea de a se adapta, de a modela si de a selecta mediul si resursele pentru a atinge scopurile in propria societate si cultura”, indiferent daca exista mai multe inteligente sau una singura, cel mai important lucru devine cum putem sa dezvoltam aceasta abilitate de adaptare.

Site-ul www.inteligenta-relationala.ro isi propune sa ofere informatiile si training-ul pentru a dezvolta inteligenta relationala.

Si daca inteligenta cognitiva si emotionala se pot masura printr-un coeficient (IQ), inteligenta relationala se poate masura de fiecare prin intermediul calitatii relatiilor pe care le are, fie ca este vorba de relatia de cuplu, relatiile din mediul profesional, relatia cu parintii sau cu copii, relatia cu natura sau de cea mai importanta relatie pe care o avem de gestionat: relatia cu sinele.

In 1905, Alfred Binet a conceput testele de inteligenta cognitiva pentru a putea avea un predictor al reusitei copiilor la scolile din Paris. Testul a fost preluat si de armata americana si incepand cu acel moment, oamenii au fost evaluati conform unui singur tip de inteligenta, care a masurat abilitatile cognitive: cat de bine o persoana poate gandi.

In 1983, Howard Gardner este primul care introduce ideea inteligentelor multiple, printre care a mentionat si:

- inteligenta intrapersonala (abilitatea de a se intelege pe sine, de a-si asigura un bun control asupra propriei conduite).
- inteligenta interpersonala (abilitatea de a intelege intentiile si motivatiile celorlalti).

La inceputul anilor 1990 este propus conceptul de inteligenta emotionala, de Salovey si Mayer si mai tarziu de Goleman, aceasta reprezentand „capacitatea de recunoastere a propriilor stari emotionale si ale celorlalti, de auto-motivare si control”.

Dar nici inteligenta cognitiva si nici cea emotionala nu sunt suficiente pentru calitatea unei relatii. Ele sunt necesare si importante, dar nu sunt suficiente.

Inteligenta relationala nu ia in considerare doar aspectul interior, emotii sau inteligenta cognitiva, ci se defineste in functie de calitatea relatiilor pe care le stabilim cu cei importanti in viata noastra.

Conform lui Jacques Salome, o persoana are un coeficient relational inalt atunci cand propune relatii pline de energie, creative si stimulante cu ceilalti si cu sine insasi. Invers, va avea un coeficient relational scazut atunci cand va intretine relatii energetivore, infantilizante si toxice, pentru ceilalti si pentru persoana sa.

Si aici apare un paradox: desi pentru o relatie este nevoie de cel putin doua persoane, a fi inteligent relational nu depinde de celalalt, ci este o responsabilitate dar si o libertate proprie.

Este suficient ca unul dintre participantii intr-o relatie sa actioneze inteligent din punct de vedere relational, pentru ca relatia sa se schimbe.

Totul porneste cu a schimba calitatea relatiior pe care le avem, pentru a ne transforma viata pe care o traim.

 Autor: Psih. Radu-Nicolae Cocea