Psiholog Psihoterapie

Am auzit de multe ori spunându-se că psihoterapia ar fi foarte diferită de coaching, mai concret, că psihoterapia se ocupă de "vindecarea traumelor", pe când coaching-ul are ca obiectiv "atingerea excelenței".

Însă o scurtă analiza rațională indică faptul că:

• diferențele sunt minore și că
• un psihoterapeut eficient este cel mai în măsură să faciliteze succesul în cazul obiectivelor de coaching.

Astfel:

• tehnicile propuse de coaching sunt preluate 100% din psihoterapie (fie că este vorba de psihoterapia cognitivă, fie de analiza tranzacțională, fie de cea psihoterapia centrată pe persoana a lui Carl Rogers) sau din dialogul socratic;
• și în psihoterapie, și în coaching, scopul final este atingerea unei armonii între valorile și obiectivului clientului, pe de o parte, și atitudinile, emoțiile și comportamentele clientului, pe de cealaltă parte;
• accentul pus pe stabilirea obiectivelor este comun atât coaching-ului, cât și psihoterapiei;
• atât coaching-ul, cât și psihoterapia presupun o alianță între client și coach/ psihoterapeut;
• rolul emoțiilor în comportamentele care împiedică sau facilitează succesul este enorm, așa cum arată cercetările din neurobiologie, deci o abordare integrativă cognitie-emotie-comportament este cea mai eficientă pentru obținerea schimbării și a succesului. Or, această abordare este propusă de psihoterapiile validate științific.

Sigur, dacă luăm în considerare concepția învechită și eronată conform căreia psihoterapia durează ani întregi, constând în așezarea "pacientului" pe o canapea, lângă un terapeut semi-prezent și formularea de plângeri despre copilărie, putem înțelege de unde a venit această concepție greșită prinvind diferența substanțială dintre psihoterapie și coaching.

Numai că nu mai suntem în vremea lui Freud și astăzi eficienta psihoterapiei a devenit obiect de cercetare. Drept consecință, avem psihoterapii validate științific, majoritatea din spectrul psihoterapiilor cognitiv-comportamentale, unde durata medie a intervenției este scurtă: 10-12 ședințe.

O privire prin articolele de specialitate recente indică faptul că psihoterapia nu mai are exclusiv ca obiectiv tratarea patologiilor minții, ci inclusiv dobândirea unei stări de bine în toate domeniile vieții umane: social, afectiv, fiziologic și profesional.

Chiar și Colegiul Psihologilor din România, în norma care stabilește coaching-ul că una din competentele psihologilor cu drept de liberă practică, definește coaching-ul drept o intervenție orientată spre "optimizare și dezvoltare personală".

Toți oamenii au în viață atât dificultăți, emoții, stres, cât și obiective pe care doresc să le realizeze. Ceea ce îi diferențiază însă este felul în care le gestionează, atât dificultățile, cât și obiectivele.

Acesta este criteriul principal prin care putem să ne dăm seama când este nevoie de psihoterapie și când este nevoie de coaching: intensitatea resimțită a impasului, ca urmare a unui eveniment dificil sau ca urmare a blocajului în realizarea unui obiectiv propus (sau în "atingerea excelenței").

Romanii spuneau: qui potest plus, potest et minus (cine poate mai mult, poate și mai puțin). De exemplu, dacă un psiholog este eficient în a trata o situație de anxietate, cu siguranță va fi cel mai în măsură să conducă eficient și o ședință de coaching orientată spre dezvoltarea abilitaților de public speaking, folosind tehnici complexe - cognitive, emoționale și comportamentale.

Având aceste lucruri în minte, în momentul în care vă veți hotărî să apelați la un coach, cred că argumentele de mai sus sunt suficient de convingătoare în sensul că:

• un psiholog care aplica tehnici validate științific este și cel mai potrivit coach, datorită cunoașterii factorilor implicați în schimbarea comportamentului uman;
• diferența dintre oportunitatea unei ședințe de coaching și a unei ședințe de psihoterapie tine de intensitatea emoției trăite, fie că este vorba de un apariția unui eveniment dificil, fie de blocajul în realizarea unui obiectiv;
• atât "vindecarea unei traume", cât și "atingerea excelenței" sunt procese de dezvoltare umană care au puncte esențiale în comun: modificarea emoțiilor, atitudinilor și a comportamentelor pentru a fi în acord cu valorile clientului.